prisosință definitie

prisosínță f., pl. e (d. prisosesc). Prisos, starea în care lucrurile prisosesc, supraabundanță [!]: prisosință de mîncare, din prisosința inimiĭ vorbește gura. Cu prisosință, cu prisos, maĭ mult de cît [!] trebuĭe. substantiv feminin prisosință

prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe substantiv feminin prisosință

prisosință f. stare prisositoare, abundanță. substantiv feminin prisosință

PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin;fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință. substantiv feminin prisosință