pripășít, -ă adj. De pripas: o vită pripășită. Fig. Fam. Rătăcit, rămas pe alocurea: niște gologanĭ pripășițĭ pin [!] pustiile luĭ buzunare. adjectivpripășit
pripășit a. 1. de pripas: vite pripășite; 2. alipit pe lângă cineva (de animal străin sau de om); 3. fig. izolat, rătăcit: rămășițe pripășite ale culturei omenești OD. adjectivpripășit
PRIPĂȘÍT1 s. n. (Pop.) Faptul de a pripăși. – V. pripăși. adjectivpripășit
PRIPĂȘÍT2, -Ă, pripășiți, -te, adj. (Pop.) Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși. adjectivpripășit
pripășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripășésc, imperf. 3 sg. pripășeá; conj. prez. 3 să pripășeáscă verb tranzitivpripăși
pripășì v. a veni de aiurea și a se așeza undeva: s’a pripășit în satul nostru. [Lit. a face pripas sau prăsilă]. verb tranzitivpripășì
PRIPĂȘÍ, pripășesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se stabili undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); a se oploși, a se aciua. 2. Tranz. A lua și a ține pe lângă sine; a adăposti. – Din pripas. verb tranzitivpripăși
pripășésc v. (d. pripas). Fac să rămîĭe pe undeva, vorbind de un animal fără stăpîn: cine a pripășit acest cățel pe aicĭ? V. refl. Vin de undeva și mă fixez din întîmplare aĭurea: acest vițel s´a pripășit pe la noĭ, (iron.) toțĭ Jidaniĭ s´aŭ pripășit pe la noĭ. verb tranzitivpripășesc
pripășit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pripășit | pripășitul | pripășită | pripășita |
plural | pripășiți | pripășiții | pripășite | pripășitele | |
genitiv-dativ | singular | pripășit | pripășitului | pripășite | pripășitei |
plural | pripășiți | pripășiților | pripășite | pripășitelor |