pripor definitie

credit rapid online ifn

pripór (pripoáre), s. n. – Povîrniș, pantă abruptă. Sl., cf. rus. pripor, rut. prypir (Tiktin), poate din sl. priporinŭ (Conev 39). – Der. priporos, adj. (povîrnit). substantiv neutrupripor

pripór n., pl. oare (rus. pripór, sprijin, împingere; rut. prýpir, gen. -pora, pripor. V. o- și ză-por, popresc). Scoborîș, povîrniș, loc înclinat pe un drum: caru trebuĭe împedecat [!] la pripor. – În Prah. prípor. substantiv neutrupripor

credit rapid online ifn

pripór, pripoară, s.n. – Povârniș, pantă abruptă; „deal repede„. – Sl., cf. rus. pripor, ucr. prypir (Titkin cf. DER). substantiv neutrupripor

pripór (reg.) s. n., pl. pripoáre substantiv neutrupripor

pripor n. Mold. loc pieziș, povârniș: a coborî priporul CR. [Tras din pripi (primitiv pripri): lit. loc de precipitat]. substantiv neutrupripor

PRIPÓR, pripoare, s. n. (Reg.) 1. Coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; povârniș. 2. Adăpost de iarnă pentru oi, făcut din împletitură de nuiele sau din stuf și acoperit cu paie, trestie, cetină de brad etc. – Din bg. pripor. Cf. ucr. prypir, -poru. substantiv neutrupripor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipripor

pripor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pripor priporul
plural pripoare pripoarele
genitiv-dativ singular pripor priporului
plural pripoare pripoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z