priponi definitie

priponi, priponesc v. t. a aresta, a închide. verb tranzitiv priponi

priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 priponeáscă verb tranzitiv priponi

priponì v. a lega vitele, calul de pripon: murgușoru-mi priponesc AL. verb tranzitiv priponì

PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu-poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcațiune. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon. verb tranzitiv priponi

priponésc v. tr. (d. pripon). Leg țeapăn ca să nu se poată depărta: a priponi o vită, o plută. verb tranzitiv priponesc

a se priponi în făcăleț expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat). verb tranzitiv asepriponiînfăcăleț

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului priponi

priponi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) priponi priponire priponit priponind singular plural
priponind priponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) priponesc (să) priponesc priponeam priponii priponisem
a II-a (tu) priponești (să) priponești priponeai priponiși priponiseși
a III-a (el, ea) priponește (să) priponeai priponea priponi priponise
plural I (noi) priponim (să) priponim priponeam priponirăm priponiserăm
a II-a (voi) priponiți (să) priponiți priponeați priponirăți priponiserăți
a III-a (ei, ele) priponesc (să) priponească priponeau priponi priponiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z