pripit definitie

PRIPÍT, -Ă, pripiți, -le, adj. 1. (Despre oameni) Care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuială. ♦ (Despre acțiunile, manifestările oamenilor) Care se face sau se spune prea repede, adesea fără o suficientă chibzuială. 2. (Despre mâncăruri) Fiert sau copt în grabă (la suprafață), la un foc (prea) iute. ♦ Mămăligă pripită = mămăligă mestecată pe măsură ce se adaugă mălaiul în apa clocotită. – V. pripi. adjectiv pripit

pripí (pripésc, pripít), vb.1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate). verb tranzitiv pripi

pripì v. a se grăbi (cu o nuanță de precipitare): cine se pripește, adesea se poticnește. [Disimilat din pripri = bulg. PREPRŬ, a se grăbi]. verb tranzitiv pripì

pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 pripeáscă verb tranzitiv pripi

pripì v. Mold. 1. a se coace de timpuriu: holdele încep a pripi; 2. a arde (vorbind de soare sau de foc): obraji pripiți de flacări. [Cf. slav. PRIPEKÕ, a se coace]. verb tranzitiv pripì

PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fară chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede.Tranz. (Pop,; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. verb tranzitiv pripi

pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin [!] confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s´a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s´ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele´ncep a pripi, încep să se coacă răpede [!]. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba. verb tranzitiv pripesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pripit

pripit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pripit pripitul pripi pripita
plural pripiți pripiții pripite pripitele
genitiv-dativ singular pripit pripitului pripite pripitei
plural pripiți pripiților pripite pripitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z