prior definitie

credit rapid online ifn

PRÍOR1 s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). // adj.invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). [Pron. pri-or. / < it. priore, lat. prior]. substantiv masculin și femininprior

PRÍOR2 s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. [Acc. și priór. / < fr. prieur, cf. lat. prior]. substantiv masculin și femininprior

credit rapid online ifn

PRÍOR1 I. s. m. titlul unui înalt magistrat în vechile orașe-republici italiene (Florența, Roma etc.). II. adj. inv. cel dintâi. (< it. priore, lat. prior) substantiv masculin și femininprior

PRÍOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior) substantiv masculin și femininprior

*priór m. (lat. prior, -óris. V. prim 1). Superior, stareț catolic. substantiv masculin și femininprior

PRÍOR1, priori, adj. m. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec. substantiv masculin și femininprior

!príor1 (pop.) adj. m., pl. príori substantiv masculin și femininprior

!priór2 (titlu în magistratură/în ierarhia clericală) s. m., pl. prióri substantiv masculin și femininprior

PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior. substantiv masculin și femininprior

*prióră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priórei; pl. prióre substantiv masculin și femininprioră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprior

prior  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prior priorul prio priora
plural priori priorii priore priorele
genitiv-dativ singular prior priorului priore priorei
plural priori priorilor priore priorelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z