PRINȚ s.m. Principe. [Cf. germ. Prinz, fr. prince]. substantiv masculinprinț
prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa. – Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus. substantiv masculinprinț
*prinț m. (rus. princ, d. germ. prinz, care vine d. fr. prince, lat. princeps, principis). Principe. Parcă-ĭ prințu, par´că cine știe cine-ĭ (vorbind de unu care face pe marele)! substantiv masculinprinț
prinț s. m., pl. prinți substantiv masculinprinț
prinț m. principe: un prinț frumos și tinerel COȘBUC. [Nemț. PRINZ]. substantiv masculinprinț
PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz. substantiv masculinprinț
PRINT s. n. (inform.) listare (program, document etc.). (< engl. print, a imprima) substantiv neutruprint
PRINT, printuri, s. n. (Inform.) Listare. ♦ Program, document etc, listat. – Din engl. print. substantiv neutruprint
print s. n., pl. prínturi substantiv neutruprint
print substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | printul | |
plural | printuri | printurile | |
genitiv-dativ | singular | printului | |
plural | printuri | printurilor |