prinos definitie

credit rapid online ifn

prinós n., pl. urĭ și oase (vsl. pri-nosŭ. d. nositi și nesti, a purta, a duce. V. ponos, miro-nosiță, năsălie). Ofrandă, dar oferit luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor. Omagiŭ: aduc prinosu meŭ de recunoștință. – Și pronós (Suc. Bc.). substantiv neutruprinos

prinós (înv., livr.) s. n., pl. prinósuri substantiv neutruprinos

credit rapid online ifn

prinos n. 1. ofrandă: prinoase aduse dumnezeirii; 2. fig; omagiu: le-a dat prinosul cuvenit de admirare AL. [Slav. PRINOSŬ]. substantiv neutruprinos

PRINÓS, prinosuri, s. n. (în Antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. substantiv neutruprinos

prinós (prinoáse), s. n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos. Sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos. substantiv neutruprinos

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprinos

prinos  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prinos prinosul
plural prinosuri prinoasele
genitiv-dativ singular prinos prinosului
plural prinoase prinosurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z