principe definitie

Negru (Principele) m. V. Eduard. substantiv masculinnegru

Orange m. fluviu în Africa meridională, se varsă în Atlantic: 1900 km. ║ f. republică în S. Africei, veche colonie olandeză, recunoscută în 1852 ca. independentă (astăzi, după învingerea Burilor din 1901, anexată posesiunilor engleze din Africa de Sud): 607.000 loc. cu cap; Bloemfontein. Mine de diamant. ║ (Principe de). V. Gulielm. substantiv masculinorange

PRÍNCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. príncipi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe]. substantiv masculinprincipe

PRÍNCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps) substantiv masculinprincipe

príncipe s. m., pl. príncipi substantiv masculinprincipe

*príncipe m. (lat. princeps, principis, care ocupă primu loc, d. primus, primu, și cápere, a lua, compus ca și for-ceps, for-fex, foarfice [!]. V. princeps, prinț). Suveran maĭ mic de cît [!] regele (cum era principele Muntenegruluĭ). Fiŭ saŭ altă rudă a unuĭ împărat, unuĭ rege saŭ unuĭ principe. Suveran în general: Ștefan cel Mare a fost un mare principe. Fruntaș: principiĭ bisericiĭ (prelațiĭ), principele poeților, principiĭ finanțeĭ. Principe e maĭ solemn de cît prinț, care e maĭ fam. substantiv masculinprincipe

principe m. 1. cel ce posedă o suveranitate sau face parte dintr’o casă suverană: principe moștenitor; fig. primul în ordinea meritului, talentului: principele poeților. substantiv masculinprincipe

PRÍNCIPE, principi, s. m. Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale; persoană având acest titlu; prinț. – Din it. principe, lat. princeps, -ipis. substantiv masculinprincipe

Metternich (Principe de) m. celebru diplomat și om de Stat austriac, fu 39 de ani ministrul de externe al Austriei (1773-1859). substantiv masculinmetternich

PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii]. substantiv masculinpetitioprincipii