PRINCÍP s.n. v. principiu. substantiv neutruprincip
princíp (= princípiu) s. n., pl. princípii substantiv neutruprincip
PRINCÍP s. n. v. principiu. substantiv neutruprincip
PETÍTIO PRINCÍPII loc. s. (Log.) Raționament greșit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserțiune întemeiată ea însăși pe acea teză. [Pron. -ți-o-. / < lat. petitio principii]. substantiv neutrupetitioprincipii
princip substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | princip | principul |
plural | principii | principiile | |
genitiv-dativ | singular | princip | principului |
plural | principii | principiilor |