reduceri black friday 2017
Definitie primitiv - ce inseamna primitiv - Dex Online

primitiv definitie

PRIMITÍV, -Ă adj. 1. De la începutul omenirii, străvechi. ♦ Aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. Necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. Nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. Originar, primar; de bază. ◊ Cuvânt primitiv = Cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, se derivă alte cuvinte; culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. // s.f. (Mat.) Primitivă a unei funcții = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintâi]. adjectiv primitiv

*primitív, -ă adj. (lat. primitivus). Din prima stare a lucrurilor: obiceurĭ primitive. Fig. Grosolan, necĭoplit: om primitiv. Limbă primitivă, limba vorbită de primiĭ oamenĭ. Biserica primitivă, din primele secule [!] ale creștinizmuluĭ [!]. Geol. Terenurĭ primitive, care rezultă, probabil, din prima solidificare a scoarțeĭ pămîntuluĭ. Fiz. Colorĭ primitive, cele șapte ale spectruluĭ solar. Gram. Cuvînt primitiv, formă primitivă, care servește ca rădăcină altora. Timpurĭ primitive, din care se formează altele, ca ard, arseĭ, ars, a arde (V. derivat). Adv. La origine (se poate zice și primitivamente). adjectiv primitiv

primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve adjectiv primitiv

PRIMITÍV, -Ă I. adj. 1. de la începutul omenirii, străvechi. ◊ aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. primar, de bază. ♦ cuvânt ~ = cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori ĕ = cele șapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) ~ă (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. 2. (inform.) operație elementară indivizibilă, neinterferabilă cu altă operație de aceleași gen. (< fr. primitif, lat. primitivus) adjectiv primitiv

primitiv a. 1. ce există dela origină, ce ține de prima stare a lucrurilor: obiceiuri primitive; 2. străvechiu: terenuri primitive. ║ m. pictor sau sculptor care a preces pe maeștrii din epoca Renașterii. ║ adv. la început. adjectiv primitiv

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (în sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus. adjectiv primitiv

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului primitiv

primitiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primitiv primitivul primiti primitiva
plural primitivi primitivii primitive primitivele
genitiv-dativ singular primitiv primitivului primitive primitivei
plural primitivi primitivilor primitive primitivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z