primiti definitie

PRIMI- v. prim (3) [în DN]. verb tranzitivprimi

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus) verb tranzitivprimi

primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție). verb tranzitivprimi

primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă verb tranzitivprimi

primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua]. verb tranzitivprimì

PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. 4- A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. verb tranzitivprimi

a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament. verb tranzitivaprimi

PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam. verb tranzitivprimiti

primitì v. 1. a agita coada (de păsări): (rața) cu coada primitește ISP.; 2. Mold. a felezui. [Și premetì = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)]. verb tranzitivprimitì

primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete [!]: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea [!]: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s´a primit. Sufer [!]: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ ! verb tranzitivprimesc

premetésc, primitésc și primetésc v. intr. (vsl. prĭemetati, a arunca; sîrb. premetati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăț), pun la o parte după ce s´a curățat de pleavă (grîu). V. refl. Fulgiĭ zburaŭ primetindu-se în văzduh (CL. 1912, 1203). verb tranzitivpremetesc

primitésc, V. premetesc. verb tranzitivprimitesc

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță. verb tranzitivnucontează