primitea definitie

credit rapid online ifn

PRIMITEÁ, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava când se vântură grânele pe arie. – Din primiteală. substantiv femininprimitea

primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì]. substantiv femininprimitea

credit rapid online ifn

PRIMITÍ, primitesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vântura a doua oară grâul, ovăzul sau orzul. – Bg. premitam. verb tranzitivprimiti

primitì v. 1. a agita coada (de păsări): (rața) cu coada primitește ISP.; 2. Mold. a felezui. [Și premetì = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)]. verb tranzitivprimitì

premetésc, primitésc și primetésc v. intr. (vsl. prĭemetati, a arunca; sîrb. premetati, a arunca deasupra, a scotoci. V. mătură, pred-met). Mătur (pleava). Vest. Scutur, mătur, agit (ca să curăț), pun la o parte după ce s´a curățat de pleavă (grîu). V. refl. Fulgiĭ zburaŭ primetindu-se în văzduh (CL. 1912, 1203). verb tranzitivpremetesc

primitésc, V. premetesc. verb tranzitivprimitesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprimitea

primitea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primitea primiteaua
plural primitele primitelele
genitiv-dativ singular primitele primitelei
plural primitele primitelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z