reduceri si promotii 2018
Definitie primire - ce inseamna primire - Dex Online

primire definitie

primíre f. Acțiunea de a primi. Modu de a trata oaspețiĭ: ne-a făcut o primire strălucită. Audiență, recepțiune: zi de primire. Locu pe unde se primesc (se introduc) bolnaviĭ într´un spital: portaru de la primire. A lua în primire, a primi în mînă, a pune mîna, a lua în stăpînire (V. preĭaŭ): autoritățile aŭ luat în primire corabia. A începe să atacĭ (Fam.): ziarele l-aŭ luat în primire. substantiv feminin primire

primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri substantiv feminin primire

primire f. acțiunea de a primi și rezultatul ei: acceptare, recepțiune. substantiv feminin primire

PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi. substantiv feminin primire

a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare. substantiv feminin afaceprimire

a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil. 2. (d. oameni) a muri. 3. (deț.) a denunța pe cineva care a comis o abatere disciplinară în penitenciar. substantiv feminin adaînprimire

PRIMI- v. prim (3) [în DN]. verb tranzitiv primi

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus) verb tranzitiv primi

primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti.Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție). verb tranzitiv primi

primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă verb tranzitiv primi

primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua]. verb tranzitiv primì

PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. 4- A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. verb tranzitiv primi

a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament. verb tranzitiv aprimi

primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete [!]: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea [!]: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s´a primit. Sufer [!]: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ ! verb tranzitiv primesc

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță. verb tranzitiv nucontează

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului primire

primire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primire primirea
plural primiri primirile
genitiv-dativ singular primiri primirii
plural primiri primirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z