reduceri black friday 2017
Definitie primi - ce inseamna primi - Dex Online

primi definitie

PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu.Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial.Cf. primar, primăvară. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la fi; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care intepretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De primul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim

!prim rang (de ~) loc. adj. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primrang

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-plan

*júne-prím s. m. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume june-prim

prima-ntâi expr. 1. (intl. – cu valoare de s. f.) câștigul realizat de un escroc. 2. (intl. – cu valoare de adj.) excelent, minunat. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primantâi

PRIM-BALERÍN s.m. Primul balerin al unui balet. [Cf. it. primo balerino]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primbalerin

PRIM-BALERÍN s. m. primul balerin al unui balet. (< it. primo balerino) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primbalerin

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-pré­tori, art. prim-prétorii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-pretor

*prim-solíst s. m., art. prim-solístul; pl. prim-solíști, art. prim-solíștii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-solist

*prímă-doámnă s. f., art. prima-doamnă, g.-d. art. primei-doamne articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primă-doamnă

*prim-balerín s. m., art. prim-balerínul; pl. prim-baleríni, art. prim-balerínii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-balerin

*prim-solístă s. f., art. prim-solísta, g.-d. art. prim-solístei; pl. prim-solíste articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-solistă

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-ministru

*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume războimondial

!prim-procurór s. m., art. prim-procurórul; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-procuror

*prim-balerínă s. f., art. prim-balerína, g.-d. art. prim-balerínei; pl. prim-baleríne articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-balerină

!prim-secretár (-se-cre-) s. m., art. pri­m-secretárul; pl. prim-secretári, art. prim-secretárii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-secretar

prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume primalacăldură

prim-viceprím-minístru (-ce-prim-) s. m., art. prim-viceprím-minístrul; pl. prim-viceprím-miníștri, art. prim-viceprím-miníștrii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume prim-viceprim-ministru

PRIMI- v. prim (3) [în DN]. verb tranzitiv primi

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus) verb tranzitiv primi

primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti.Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție). verb tranzitiv primi

primí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primésc, imperf. 3 sg. primeá; conj. prez. 3 să primeáscă verb tranzitiv primi

primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua]. verb tranzitiv primì

PRIMÍ, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. 4- A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei. 2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență. 3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include. 4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din sl. priimati. verb tranzitiv primi

a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament. verb tranzitiv aprimi

primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete [!]: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea [!]: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s´a primit. Sufer [!]: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ ! verb tranzitiv primesc

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță. verb tranzitiv nucontează

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului primi

primi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) primi primire primit primind singular plural
primind primiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) primesc (să) primesc primeam primii primisem
a II-a (tu) primești (să) primești primeai primiși primiseși
a III-a (el, ea) primește (să) primeai primea primi primise
plural I (noi) primim (să) primim primeam primirăm primiserăm
a II-a (voi) primiți (să) primiți primeați primirăți primiserăți
a III-a (ei, ele) primesc (să) primească primeau primi primiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z