primejduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primejduiésc, imperf. 3 sg. primejduiá; conj. prez. 3 să primejduiáscă verb tranzitivprimejdui
primejduì v. a periclita, a risca. verb tranzitivprimejduì
PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV. Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦ Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. – Primejdie + suf. -ui. verb tranzitivprimejdui
primejduĭésc v. tr. (d. primejdie). Periclitez, expun primejdiiĭ. – Vechĭ și -jdiesc. verb tranzitivprimejduĭesc
primejdui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)primejdui | primejduire | primejduit | primejduind | singular | plural | ||
primejduind | primejduiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | primejduiesc | (să)primejduiesc | primejduiam | primejduii | primejduisem | |
a II-a (tu) | primejduiești | (să)primejduiești | primejduiai | primejduiși | primejduiseși | ||
a III-a (el, ea) | primejduiește | (să)primejduiai | primejduia | primejdui | primejduise | ||
plural | I (noi) | primejduim | (să)primejduim | primejduiam | primejduirăm | primejduiserăm | |
a II-a (voi) | primejduiți | (să)primejduiți | primejduiați | primejduirăți | primejduiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | primejduiesc | (să)primejduiască | primejduiau | primejduiră | primejduiseră |