primar definitie

PRIMÁR, -Ă adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario]. adjectiv primar

PRIMÁR s.m. Șeful unei administrații comunale. ♦ Președintele comitetului executiv al unui consiliu popular. [< lat. primarius, după fr. maire]. adjectiv primar

1) primár m. (cuv. fabricat pe la 1848, poate de Cogălniceanu, infl. de mare, maĭ mare [că´n est se zice și primare, ceĭa ce seamănă cu rus. prevelikiĭ; velikiĭ, mare] și de fr. maire, apoĭ după lat. primarius, primar [adj.]). Șefu uneĭ comune (oraș orĭ sat). V. vornic. adjectiv primar

primár adj. m., s. m., pl. primári; adj. f. primáră, pl. primáre adjectiv primar

PRIMÁR, -Ă, primari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Inițial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanță, de bază. ◊ învățământ primar = formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale. Clasă primară (și substantivat, f.) = clasă din cursul primar, Școală primară (și substantivat, f.) = școală de învățământ primar; curs primar; clădire în care se preda această formă de învățământ. Văr primar (sau vară primară) = grad de rudenie între copiii mai multor frați și surori; persoană care se află cu alta într-un asemenea grad de rudenie. (Geol.) Era primară = era paleozoică. Medic primar = grad în ierarhia cadrelor medicale, superior medicului specialist, care se obține în urma unui concurs; persoană care are acest grad. ♦ Simplu, rudimentar, elementar; p. ext. neevoluat. ♦ (Despre cuvinte) Care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv. 2. (Despre elemente și compuși chimici) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. S. m. Șeful unei administrații municipale, orășenești, comunale, cu atribuții administrative. [Var.: (pop., II) primáre s. m.] – Din lat. primarius. Cf. fr. p r i m a i r e, m a i r e. adjectiv primar

PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire) adjectiv primar

primár (primáră), adj.1. În expresia: văr primar.2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de instituție, în 1874, și se sprijină pe fr. maire.Der. primăreasă, s. f. (nevastă de primar, primăriță); primărie, s. f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s. f. (slujbă de primar). adjectiv primar

primar a. 1. care este de primul grad, începător: școală primară; 2. de gradul cel mai înalt: medic primar; 3. se zice de copiii născuți dintr’un frate sau dintr’o soră: văr primar; cale primară, prima vizită ce mireasa face după nuntă rudelor bărbatului ei. [Lat. PRIMARIUS]. ║ m. capul unei comune: primarul orașului. adjectiv primar

2) primár, -ă adj. (lat. primarius, it. primajo, pv. primer, fr. premier, sp. primero, pg. primeiro). Vechĭ. Prim, primitiv, de odinioară: ale noastre fărădelegĭ primare (Ps. S. 78, 8). Azĭ. Văr primar, vară primară, de primu grad, adică: copiiĭ a doĭ frațĭ îs verĭ primarĭ, ĭar a doĭ verĭ îs de al doilea grad orĭ secunzĭ (Vechĭ și premar, în prav. MB. și primare: văr primare, vară primare, în Let. 2, 215 și 228). Cale primară, întorcătură, prima vizită pe care o face mireasa și mirele părinților și rudelor. Neol. (fr. primaire). De primu grad, elementar: școala primară (după care vine cea secundară și universitatea). De gradu cel maĭ înalt: medic primar (după care vine cel secundar). Geol. Care s´a depus maĭ întîĭ la fundu apeĭ: terenurĭ primare (după care vin cele secundare, terțiare și cŭaternare). adjectiv primar

a da mâna cu primarul expr. (adol.) a urina. adjectiv adamânacuprimarul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului primar

primar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular primar primarul prima primara
plural primari primarii primare primarele
genitiv-dativ singular primar primarului primare primarei
plural primari primarilor primare primarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z