Alege sensul dorit: prima -substantiv feminin prima -verb

prima definitie

PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

!prim2/prímul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu.Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial.Cf. primar, primăvară. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la fi; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care intepretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De primul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist.Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim

la prima expr. (intl.) buzunar exterior de haină. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumelaprima

!prim rang (de ~) loc. adj. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimrang

prima-ntâi expr. 1. (intl. – cu valoare de s. f.) câștigul realizat de un escroc. 2. (intl. – cu valoare de adj.) excelent, minunat. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimantâi

*júne-prím s. m. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumejune-prim

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-plan

PRIM-BALERÍN s.m. Primul balerin al unui balet. [Cf. it. primo balerino]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimbalerin

PRIM-BALERÍN s. m. primul balerin al unui balet. (< it. primo balerino) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimbalerin

*prim-solíst s. m., art. prim-solístul; pl. prim-solíști, art. prim-solíștii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-solist

prim-prétor s. m., art. prim-prétorul; pl. prim-pré­tori, art. prim-prétorii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-pretor

*prímă-doámnă s. f., art. prima-doamnă, g.-d. art. primei-doamne articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimă-doamnă

*prim-balerín s. m., art. prim-balerínul; pl. prim-baleríni, art. prim-balerínii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-balerin

*prim-solístă s. f., art. prim-solísta, g.-d. art. prim-solístei; pl. prim-solíste articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-solistă

*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumerăzboimondial

*prim-balerínă s. f., art. prim-balerína, g.-d. art. prim-balerínei; pl. prim-baleríne articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-balerină

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-ministru

!prim-procurór s. m., art. prim-procurórul; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-procuror

!prim-secretár (-se-cre-) s. m., art. pri­m-secretárul; pl. prim-secretári, art. prim-secretárii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-secretar

prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprimalacăldură

prim-viceprím-minístru (-ce-prim-) s. m., art. prim-viceprím-minístrul; pl. prim-viceprím-miníștri, art. prim-viceprím-miníștrii articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeprim-viceprim-ministru

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s´a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte [!] de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp. substantiv femininprim

2) prim (nord) n., pl. urĭ, și prímă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prém, nsl. prem, cĭucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19). substantiv femininprim

PRÍMĂ2 s.f. (Sport) Prima poziție sau gardă la scrimă. [< fr. prime]. substantiv femininprimă

2) prímă f., pl. e. Primă infirmieră într´un spital. substantiv femininprimă

3) prímă f., pl. e, V. prim 2. substantiv femininprimă

prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme substantiv femininprimă

PRÍMĂ1 s.f. Retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și de cantitate privind producția. ♦ Sumă care se plătește inițial sau periodic unei instituții de asigurare. [< fr. prime, cf. lat. praemium]. substantiv femininprimă

PRÍMĂ3 s.f. (Muz.) Interval de o singură treaptă (format din două sunete având aceeași denumire); prima treaptă de la o treaptă dată (repetarea aceluiași sunet). [< fr. prime, cf. lat. prima]. substantiv femininprimă

PRÍMĂ s. f. 1. sumă care se plătește inițial sau periodic de către asigurat societății de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activități comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe și impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri. 3. retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și cantitate privind producția. 4. prima poziție sau gardă la scrimă. 5. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeași înălțime. ◊ treapta întâi de la o treaptă dată. (< fr. prime) substantiv femininprimă

1) *prímă f., pl. e (fr. prime, d. engl. premium, pron. primiön, care e latĭnu praemium, premiŭ). Barb. Premiŭ, recompensă acordată pentru încurajare uneĭ societățĭ, unuĭ abonat, unuĭ client orĭ altora. substantiv femininprimă

primă f. 1. sumă plătită pe fiecare an unei societăți de asigurare; 2. sumă acordată ca încurajare; 3. dar făcut clienților sau abonaților. substantiv femininprimă

PRÍMĂ1, prime, s.f 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impoziteacordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime. substantiv femininprimă

PRÍMĂ2, prime, s. f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. – Cf. p r i m1. substantiv femininprimă

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR. verbprim

PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer]. verbprima

PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer) verbprima

primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză verbprima

primà v. a covârși: această considerațiune primează pe celelalte. verbprimà

PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. verbprima

2) *priméz v. tr. (fr. primer, d. lat. primus, primu). Covîrșesc, am superioritate, întrec: înțelepcĭunea primează bogăția. verbprimez

prima-ntâi expr. 1. (intl. – cu valoare de s. f.) câștigul realizat de un escroc. 2. (intl. – cu valoare de adj.) excelent, minunat. verbprimantâi

prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste. verbprimalacăldură

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiprima

prima  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)prima primare primat primând singular plural
primând primați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) primez (să)primez primam primai primasem
a II-a (tu) primezi (să)primezi primai primași primaseși
a III-a (el, ea) primea (să)primai prima primă primase
plural I (noi) primăm (să)primăm primam primarăm primaserăm
a II-a (voi) primați (să)primați primați primarăți primaserăți
a III-a (ei, ele) primea (să)primeze primau prima primaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z