PRILOSTÍ v. 1. a ademeni; 2. a fermeca ( Dicționar Lazăr Șeineanu, Ed. VI, 1929) temporarprilosti
prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește ? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi]. temporarprilostì
prilăstésc și prilestésc v. tr. (vsl. prie-lĭstiti, a înșela, d. lĭstĭ, înșelăcĭune; rus. pre-lĭstitĭ, a seduce, a linguși; bg. prĭelesten, încîntător. V. lăstesc). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Munt. (prilostesc, împrilostesc și imprelistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proștiĭ și împrelistițiĭ (VR. 1911, 10, 6), dragostea-ĭ prilostise. – Și prilistesc (Mold.) și împilostresc (Trans.). temporarprilăstesc
prilostésc, V. prilăstesc. temporarprilostesc