prilej definitie

credit rapid online ifn

priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune. substantiv neutruprilej

priléj s. n., pl. priléjuri substantiv neutruprilej

credit rapid online ifn

prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì]. substantiv neutruprilej

PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. substantiv neutruprilej

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprilej

prilej  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prilej prilejul
plural prilejuri prilejurile
genitiv-dativ singular prilej prilejului
plural prilejuri prilejurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z