prietenos definitie

prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate. adjectiv prietenos

prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse adjectiv prietenos

prietenos a. afabil. adjectiv prietenos

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.:pri-e-.Var.: (reg.) prietinós, oásă adj.] – Prieten + suf. -os. adjectiv prietenos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prietenos

prietenos   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prietenos prietenosul prietenoa prietenoasa
plural prietenoși prietenoșii prietenoase prietenoasele
genitiv-dativ singular prietenos prietenosului prietenoase prietenoasei
plural prietenoși prietenoșilor prietenoase prietenoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z