prietenie definitie

prieteníe f. (d. prieten). Amiciție: a lega prietenie, a strica prietenia. substantiv feminin prietenie

prieteníe (pri-e-) s. f., art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile substantiv feminin prietenie

prietenie f. amicie. substantiv feminin prietenie

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie. substantiv feminin prietenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prietenie

prietenie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prietenie prietenia
plural prietenii prieteniile
genitiv-dativ singular prietenii prieteniei
plural prietenii prieteniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z