prier definitie

credit rapid online ifn

priér s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50. substantiv masculinprier

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April. substantiv masculinprier

credit rapid online ifn

priér, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier„. – Din lat. Aprilis. substantiv masculinprier

!priér (înv., pop.) s. m., g.-d. lui priér substantiv masculinprier

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS]. substantiv masculinprier

PRIÉR s. m. (Înv. și pop.) Luna aprilie. [Acc. și: prier] – Lat. Aprilis. substantiv masculinprier

Aprilie m. a patra lună a anului, numită de popor Prier și Florar. [Aprilie, ca și celelalte nume oficiale ale lunilor, e de origină slavo-greacă]. substantiv masculinaprilie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprier

prier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prier prierul
plural
genitiv-dativ singular prier prierului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z