pricinui definitie

pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă verb tranzitiv pricinui

pricinuì v. a fi pricina, a cauza. verb tranzitiv pricinuì

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. verb tranzitiv pricinui

pricinuĭésc v. tr. (d. pricină). Cauzez: vestea ĭ-a pricinuit mare bucurie saŭ întristare. Vechĭ. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert. verb tranzitiv pricinuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului pricinui

pricinui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pricinui pricinuire pricinuit pricinuind singular plural
pricinuind pricinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pricinuiesc (să) pricinuiesc pricinuiam pricinuii pricinuisem
a II-a (tu) pricinuiești (să) pricinuiești pricinuiai pricinuiși pricinuiseși
a III-a (el, ea) pricinuiește (să) pricinuiai pricinuia pricinui pricinuise
plural I (noi) pricinuim (să) pricinuim pricinuiam pricinuirăm pricinuiserăm
a II-a (voi) pricinuiți (să) pricinuiți pricinuiați pricinuirăți pricinuiserăți
a III-a (ei, ele) pricinuiesc (să) pricinuiască pricinuiau pricinui pricinuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z