pricinui definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepricinui
- Vezi aici mai multe rimepricinui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunui
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă verb tranzitivpricinui
pricinuì v. a fi pricina, a cauza. verb tranzitivpricinuì
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui. verb tranzitivpricinui
pricinuĭésc v. tr. (d. pricină). Cauzez: vestea ĭ-a pricinuit mare bucurie saŭ întristare. Vechĭ. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert. verb tranzitivpricinuĭesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipricinui
| pricinui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)pricinui | pricinuire | pricinuit | pricinuind | singular | plural | ||
| pricinuind | pricinuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | pricinuiesc | (să)pricinuiesc | pricinuiam | pricinuii | pricinuisem | |
| a II-a (tu) | pricinuiești | (să)pricinuiești | pricinuiai | pricinuiși | pricinuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | pricinuiește | (să)pricinuiai | pricinuia | pricinui | pricinuise | ||
| plural | I (noi) | pricinuim | (să)pricinuim | pricinuiam | pricinuirăm | pricinuiserăm | |
| a II-a (voi) | pricinuiți | (să)pricinuiți | pricinuiați | pricinuirăți | pricinuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | pricinuiesc | (să)pricinuiască | pricinuiau | pricinuiră | pricinuiseră | ||