pricini definitie

credit rapid online ifn

prícină (vest) și pricínă (est) f., pl. ĭ (vsl. pričina, cauză, d. činŭ, ordin, rang; sîrb. pričina, rus. pričina. V. cin). Cauză: n´a putut pleca din pricina ploiĭ, din pricina ta. Motiv, pretext: a căuta pricină de ceartă. Ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină cu lumînarea. Vechĭ. Proces cauză: a apăra pricina cuĭva. A da pricina pe cineva (Vechĭ), a da vina pe el, a-l acuza. A fi de pricină, a fi cauza unuĭ răŭ. Cel cu pricina, cel în chestiune, cel de care e vorba: ĭacătă casa cu pricina ! A te pune de pricină (Sadov. VR. 1907, 9, 311), a te opune, a face dificultățĭ. V. price. substantiv femininpricină

prícină s. f., g.-d. art. prícinii; pl. prícini substantiv femininpricină

credit rapid online ifn

pricină f. 1. cauză: din pricina lui; 2. pretext: să-i dea pricină de vorbă; 3. ceartă: a căuta pricină cu lumânarea; 4. proces: om de pricină; 5. vină: cel cu pricina. [Slav. PRIČINA, cauză]. substantiv femininpricină

PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nicio) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ◊ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricină = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorba, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična. substantiv femininpricină

a nu vedea pădurea din cauza / din pricina copacilor expr. a da o importanță exagerată detaliilor în detrimentul ansamblului. substantiv femininanuvedeapădureadincauza

PRICINÍ, pricinesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se certa, a se pune de pricină. – Din pricină. verbpricini

pricinésc v. tr. (vsl. sîrb. pričiniti, rus. -itĭ, a cauza). Vechĭ. Pricinuĭesc. V. refl. Mă pun de pricină, mă opun. verbpricinesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipricini

pricini  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)pricini pricinire pricinit pricinind singular plural
pricinind priciniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pricinesc (să)pricinesc pricineam pricinii pricinisem
a II-a (tu) pricinești (să)pricinești pricineai priciniși priciniseși
a III-a (el, ea) pricinește (să)pricineai pricinea pricini pricinise
plural I (noi) pricinim (să)pricinim pricineam pricinirăm priciniserăm
a II-a (voi) priciniți (să)priciniți pricineați pricinirăți priciniserăți
a III-a (ei, ele) pricinesc (să)pricinească pricineau pricini priciniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z