pric, -ă adj., pl. f. e și ĭ (sîrb. bg. prek, transversal). Olt. Bălțat (vorbind de boĭ). V. prian. adjectivpric
príce s. f. – 1. Cauză, ocazie, pretext. – 2. Litigiu, proces. – 3. Ceartă, gîlceavă. – 4. Opoziție, contradicție. Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290), cf. slov. pritčati se „a se certa”, cr. priča „obstacol”. Rezultatul rom. arată o reducere normală, cf. *potci › poci, și pritce, s. f. (parabolă), înv., din același cuvînt sl. Tiktin combate această der., din considerente care par insuficiente. – Der. prici, vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic, adj. (înv., certăreț); pricitor, adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină, s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din sl. (bg., sb., slov., rus.) pričina; pricinui (var. pricini), vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa; refl., a se certa); pricinaș, s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor, adj. (care pricinuiește); pricinuitoare, s. f. (înv., acuzativ); împricina, vb. (a inculpa); împricinat, s. m. (acuzat). substantiv femininprice
1) price f., pl. ĭ (cr. priča, pedică [!]; ceh. na prič, în curmeziș; bg. prĭečy, nsl. prečiti, a împedeca [!]; nsl. pričati se, ceh. pričiti, a se certa, d. vsl. prĭekŭ, în curmeziș, contrar). Vechĭ. Azĭ vest. Ceartă, pricină: a căuta price cuĭva. Cu pricea, opunîndu-te. De price (loc. adj.), vioĭ, mîndru, falnic: bărbat de price eram eŭ, și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea [!] (Bibl. Jud. 12). Fără price, fără pricină, fără opunere, fără zăbavă. A face, a umbla cu pricea, a înșela la joc, a face haram (cu crivda). A te pune de (saŭ în) price cu cineva (saŭ cuĭva), a te opune (a pune opor). substantiv femininprice
2) príce și prítce f. (vsl. pritŭča). Vechĭ. (Ev.). Parabolă. substantiv femininprice
príce (înv.) s. f., g.-d. art. prícii; pl. prici substantiv femininprice
price f. ceartă: ce-mi cați price ? [Slav. PRITŬČA, pildă (slovean PRITKA, ceartă)]. substantiv femininprice
PRIĆE, prici, s. f. 1. (Înv.) Neînțelegere, ceartă. ◊ Loc. adj. De price = care se împotrivește; opozant, potrivnic. *Loc. vb. A se pune de price = a se împotrivi cuiva, a contrazice pe cineva. 2. (Pop.; în construcție cu verbul „a face”) Supărare, necaz (pricinuit cuiva). ♦ Acuzare, învinovățire. – Din sl. prituča. substantiv femininpriće
pricí1, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (< sl. pritĭca „cauză„, cf. slov. pritčati se „a se certa”). substantiv neutruprici
príci2, -uri, s.n. – Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu 2005). substantiv neutruprici
!prici s. n., pl. príciuri substantiv neutruprici
pricí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricéște, imperf. 3 sg. se priceá; conj. prez. 3 să se priceáscă substantiv neutruprici
PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar; spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din germ. Pritsche. substantiv neutruprici
pricì v. a căuta price. verbpricì
PRICÍ2, pricesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se certa. – Din price. verbprici
pricésc (mă) v. refl. (d. price; sîrb. pričati, a povesti, pričati se, a se scuza). Vechĭ. Mă cert. V. împțiduĭesc. verbpricesc
prici substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prici | pricind |
plural | pricește | pricești | |
genitiv-dativ | singular | pricire | pricesc |
plural | pricit | pricește |
prici substantiv neutru | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)prici | pricire | pricit | pricind | singular | plural | ||
pricind | priciți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pricesc | (să)pricesc | priceam | pricii | pricisem | |
a II-a (tu) | pricești | (să)pricești | priceai | priciși | priciseși | ||
a III-a (el, ea) | pricește | (să)priceai | pricea | prici | pricise | ||
plural | I (noi) | pricim | (să)pricim | priceam | pricirăm | priciserăm | |
a II-a (voi) | priciți | (să)priciți | priceați | pricirăți | priciserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pricesc | (să)pricească | priceau | priciră | priciseră |