prichindel definitie

credit rapid online ifn

prichindél m., pl. (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic. substantiv masculinprichindel

prichiduță (prichindel) m. 1. numele piticului isteț (în basmele muntene); 2. fam. copil mic și sglobiu. [Origină necunoscută]. substantiv masculinprichiduță

credit rapid online ifn

PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec. substantiv masculinprichindel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprichindel

prichindel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prichindel prichindelul
plural prichindei prichindeii
genitiv-dativ singular prichindel prichindelului
plural prichindei prichindeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z