priceput definitie

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele [!] pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin [!] care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ. adjectiv pricep

pricepút, -ă adj. Care se pricepe, care știe lucrurile pe care le-a învățat odată: un om priceput la multe. V. înțelept, inteligent, deștept, sagace. adjectiv priceput

priceput a. care are pricepere, inteligent. adjectiv priceput

PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe. adjectiv priceput

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele [!] pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin [!] care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ. verb tranzitiv pricep

pricépe (pricép, pút), vb.1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber.Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). verb tranzitiv pricepe

pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút verb tranzitiv pricepe

pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n´ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)]. verb tranzitiv pricepe

PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. verb tranzitiv pricepe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului priceput

priceput   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular priceput priceputul pricepu priceputa
plural pricepuți pricepuții pricepute priceputele
genitiv-dativ singular priceput priceputului pricepute priceputei
plural pricepuți pricepuților pricepute priceputelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z