pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele [!] pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin [!] care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ. verb tranzitivpricep
pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). verb tranzitivpricepe
pricépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricép; part. pricepút verb tranzitivpricepe
pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n´ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)]. verb tranzitivpricepe
PRICÉPE, pricép, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere. verb tranzitivpricepe
pricepe verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pricepe | pricepere | priceput | pricepând | singular | plural | ||
pricepând | pricepeți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | pricep | (să)pricep | pricepeam | pricepui | pricepusem | |
a II-a (tu) | pricepi | (să)pricepi | pricepeai | pricepuși | pricepuseși | ||
a III-a (el, ea) | pricepe | (să)pricepeai | pricepea | pricepu | pricepuse | ||
plural | I (noi) | pricepem | (să)pricepem | pricepeam | pricepurăm | pricepuserăm | |
a II-a (voi) | pricepeți | (să)pricepeți | pricepeați | pricepurăți | pricepuserăți | ||
a III-a (ei, ele) | pricep | (să)priceapă | pricepeau | pricepură | pricepuseră |