Alege sensul dorit: priboi - substantiv neutru priboi - verb tranzitiv

priboi definitie

pribói (priboáie), s. m.1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). substantiv neutru priboi

2) pribóĭ și braboĭ n., pl. oaĭe (sîrb. preboj, a. î.). Dun. Sită de sîrmă de curățat de peliță [!] icrele de morun ș. a. substantiv neutru priboĭ

pribói1 s. n., pl. priboáie substantiv neutru priboi

1) pribóĭ n., pl. oaĭe (rus. probóĭ, scoabă, probóĭnik [sîrb. probojac], priboĭ de găurit, probitĭ, a străpunge, a găuri, pribóĭ, partea unde izbește apa rîuluĭ, lucrurĭ aruncate de apă la mal, pribitĭ, a țintui: vsl. proboĭ, ușcĭor, ușor de ușă [care e prins și cu scoabe], probiti, a străpunge. V. răz-boĭ, boĭnic, iz- și răz-besc). Un cuĭ scurt și gros de oțel cu care se găuresc cercurile, potcoavele, curelele ș. a. (V. ferchezăŭ, răzbicĭ, dușlag). Cep mic lîngă cel mare (V. preduf). Vest. Priboĭnă, locu unde izbește apa rîuluĭ. Stîncă abruptă pe mal. O plantă geraniacee de un verde foarte frumos, cu florĭ roțiĭ ca sîngele orĭ vișiniĭ (geránium macrorrhizum). Alte plante geraniacee. Priboĭ căpresc, închegătoare. substantiv neutru priboĭ

priboí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiésc, imperf. 3 sg. priboiá; conj. prez. 3 priboiáscă substantiv neutru priboi

PRIBÓI1, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dom. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din sb. priboj. substantiv neutru priboi

priboiu n. unealtă de găurit cercurile de fier, de scos cepuri sau cuie. [Rus. PROBOĬ, scoabă]. substantiv neutru priboiu

priboĭésc v. tr. (d. priboĭ). Perforez cu priboĭu. substantiv neutru priboĭesc

închegătoáre f. Vasu în care se încheagă laptele. Ban. O plantă geraniacee numită și priboĭ căpresc și năprasnică (geránium robertiánum) despre care poporu crede că oprește curgerea sîngeluĭ din rănĭ, din care cauză-ĭ și zice așa. substantiv neutru închegătoare

PRIBOÍ2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1. verb tranzitiv priboi

1) pribóĭ n., pl. oaĭe (rus. probóĭ, scoabă, probóĭnik [sîrb. probojac], priboĭ de găurit, probitĭ, a străpunge, a găuri, pribóĭ, partea unde izbește apa rîuluĭ, lucrurĭ aruncate de apă la mal, pribitĭ, a țintui: vsl. proboĭ, ușcĭor, ușor de ușă [care e prins și cu scoabe], probiti, a străpunge. V. răz-boĭ, boĭnic, iz- și răz-besc). Un cuĭ scurt și gros de oțel cu care se găuresc cercurile, potcoavele, curelele ș. a. (V. ferchezăŭ, răzbicĭ, dușlag). Cep mic lîngă cel mare (V. preduf). Vest. Priboĭnă, locu unde izbește apa rîuluĭ. Stîncă abruptă pe mal. O plantă geraniacee de un verde foarte frumos, cu florĭ roțiĭ ca sîngele orĭ vișiniĭ (geránium macrorrhizum). Alte plante geraniacee. Priboĭ căpresc, închegătoare. verb tranzitiv priboĭ

2) pribóĭ și braboĭ n., pl. oaĭe (sîrb. preboj, a. î.). Dun. Sită de sîrmă de curățat de peliță [!] icrele de morun ș. a. verb tranzitiv priboĭ

priboĭésc v. tr. (d. priboĭ). Perforez cu priboĭu. verb tranzitiv priboĭesc

închegătoáre f. Vasu în care se încheagă laptele. Ban. O plantă geraniacee numită și priboĭ căpresc și năprasnică (geránium robertiánum) despre care poporu crede că oprește curgerea sîngeluĭ din rănĭ, din care cauză-ĭ și zice așa. verb tranzitiv închegătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului priboi

priboi   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular priboi priboind
plural priboiește priboiești
genitiv-dativ singular priboire priboiesc
plural priboit priboiește
priboi   substantiv neutru infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) priboi priboire priboit priboind singular plural
priboind priboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) priboiesc (să) priboiesc priboiam priboii priboisem
a II-a (tu) priboiești (să) priboiești priboiai priboiși priboiseși
a III-a (el, ea) priboiește (să) priboiai priboia priboi priboise
plural I (noi) priboim (să) priboim priboiam priboirăm priboiserăm
a II-a (voi) priboiți (să) priboiți priboiați priboirăți priboiserăți
a III-a (ei, ele) priboiesc (să) priboiască priboiau priboi priboiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z