pribegit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepribegit
- Vezi aici mai multe rimepribegit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugit
PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, adj. Pribeag. – V. pribegi. adjectivpribegit
pribegít, -ă adj. (d. pribegesc). Pribeag. adjectivpribegit
pribegit a. 1. rătăcitor: când păsări pribegite se ’ntorc voios în țară AL.; 2. expatriat: boierii pribegiți în Ardeal OD. adjectivpribegit
PRIBEGÍT s. n. (Rar) Faptul de a pribegi. – V. pribegi. adjectivpribegit
pribegí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 să pribegeáscă verbpribegi
pribegì v. 1. a rătăci: vitele ce pribegiau se ’ntorc voios în țară AL.; 2. a se expatria: boierii s´au pribegit OD.; 3. a căuta un refugiu: în ce țară a pribegit ? AL. verbpribegì
PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. verbpribegi
pribegésc v. intr. (rus. pri-bĭegátĭ. V. pribeag). Bejenăresc, mă aflu ca pribeag, rătăcesc pin [!] străinătate. Rătăcesc, umblu din loc în loc: pribegeam la vînat pin pădurĭ. V. refl. Emigrez (Vechĭ). verbpribegesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipribegit
| pribegit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | pribegit | pribegitul | pribegită | pribegita |
| plural | pribegiți | pribegiții | pribegite | pribegitele | |
| genitiv-dativ | singular | pribegit | pribegitului | pribegite | pribegitei |
| plural | pribegiți | pribegiților | pribegite | pribegitelor | |