prezicere definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeprezicere
- Vezi aici mai multe rimeprezicere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupre
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuere
PREZÍCERE s.f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; prevestire. [< prezice]. substantiv femininprezicere
prezícere f. Acțiunea de a prezice. Lucru prezis: s´a împlinit prezicerea luĭ. substantiv femininprezicere
prezícere s. f., g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceri substantiv femininprezicere
PREZICÉRE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice. substantiv femininprezicere
prezíc, -zis, a -zíce v. tr. (pre și zic, după lat. prae-dícere și fr. prédire). Spun din ainte [!] ceĭa ce va fi, profetizez: 1. pin [!] calcul: a prezice o eclipsă; 2. pin inspirațiune supranaturală: profețiĭ aŭ prezis ruina Ĭerusalimuluĭ; 3. pin presupunere; a prezice ruina unuĭ cartofar. verb tranzitivprezic
PREZÍCE vb. III. tr. A prevesti. [P.i. prezíc. / după fr. prédire]. verb tranzitivprezice
PREZÍCE vb. tr. a prevesti. (după fr. prédire) verb tranzitivprezice
prezíce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prezíc, 1 pl. prezícem, 2 pl. prezíceți; imper. 2 sg. prezí, neg. nu prezíce; part. prezís verb tranzitivprezice
prezice v. a anunța dinainte: eclipsele se pot prezice cu siguranță. verb tranzitivprezice
PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. ♦ A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire). verb tranzitivprezice
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprezicere
| prezicere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | prezicere | prezicerea |
| plural | preziceri | prezicerile | |
| genitiv-dativ | singular | preziceri | prezicerii |
| plural | preziceri | prezicerilor | |