PREZENTÁT, -Ă, prezentați, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de față prin nume, ocupție, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activități, cercetări etc.) Care este înfățișat publicului, specialiștilor etc. 3. Care este înfățișat ca..., având aparența de... – V. prezenta. adjectivprezentat
2) prezént, a -á v. tr. (lat. praesentare). Întind, ofer: a prezenta cuĭva pîne [!] și sare. Înfățișez, introduc: a prezenta un amic într´o societate. Înfățișez, ofer, arăt, am: natura prezenta un aspect încîntător. Arăt, expun: a prezenta tablourile și faptele în ordine. Întorc spre, arăt amenințînd: a prezenta cuĭva baĭoneta. Ofer, suscit: chestiunea prezentă [!] dificultățĭ. V. refl. Apar, vin, mă arăt: mă prezent la post, la apel. Apar, ĭes la iveală: o mulțime de dificultățĭ se prezentaŭ. A prezenta armele, a le ținea [!] vertical înaintea corpuluĭ în semn de onoare unuĭ șef orĭ drapeluluĭ. A se prezenta bine saŭ răŭ, a avea o aparență care inspiră încredere saŭ nu. verb tranzitivprezent
PREZENTÁ vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc. 2. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare) verb tranzitivprezenta
PREZENTÁ vb. I. 1. refl., tr. A apărea sau a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < fr. pésenter, cf. lat. praesentare]. verb tranzitivprezenta
prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm verb tranzitivprezenta
prezentà v. 1. a înfățișa, a oferi: a prezenta un buchet; 2. a introduce: a prezenta într´un cerc; 3. a întoarce către: a prezenta pieptul său inamicului; a prezenta armele, a ținea pușca drept înainte, în semn de onoare; 4. a arăta: a prezenta un aspect frumos; 5. fig. a expune: a prezenta faptele în ordine; 6. a apare înaintea cuiva: mi s’a prezentat ieri; 7. a se oferi: s´au prezentat mulți. verb tranzitivprezentà
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare. verb tranzitivprezenta
prezentat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prezentat | prezentatul | prezentată | prezentata |
plural | prezentați | prezentații | prezentate | prezentatele | |
genitiv-dativ | singular | prezentat | prezentatului | prezentate | prezentatei |
plural | prezentați | prezentaților | prezentate | prezentatelor |