prezbiteriu definitie

PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium]. substantiv neutruprezbiteriu

PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium) substantiv neutruprezbiteriu

*prezbitériŭ n. (lat. presbytérium, vgr. -érion). Rar. Casa preutuluĭ. substantiv neutruprezbiteriŭ

prezbitériu [riu pron. riu] s. n., art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-) substantiv neutruprezbiteriu

presbiteriu n. casa preotului parohiei. substantiv neutrupresbiteriu

PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium. substantiv neutruprezbiteriu