prezbiter definitie

credit rapid online ifn

PREZBÍTER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr. presbytos, fr. presbytère) substantiv masculinprezbiter

*prezbíter s. m., pl. prezbíteri substantiv masculinprezbiter

credit rapid online ifn

PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère. substantiv masculinprezbiter

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprezbiter

prezbiter  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prezbiter prezbiterul
plural prezbiteri prezbiterii
genitiv-dativ singular prezbiter prezbiterului
plural prezbiteri prezbiterilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z