prevenitor definitie

PREVENITÓR, -OÁRE adj. Îndatoritor, politicos, amabil. // s.n. (Tehn.) Prevenitor de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. [< preveni + -tor]. adjectiv prevenitor

PREVENITÓR, -OÁRE I. adj. îndatoritor, politicos, amabil. II. s. n. ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. (< preveni + -tor) adjectiv prevenitor

*prevenitór, -oáre adj. Care te previne, care-țĭ preîntîmpină cu amabilitate dorințele: un amic prevenitor. Care te dispune în favoarea luĭ: o față prevenitoare. adjectiv prevenitor

prevenitór1 adj. m., pl. prevenitóri; f. sg. și pl. prevenitoáre adjectiv prevenitor

prevenitór2 s. n., pl. prevenitoáre adjectiv prevenitor

prevenitor a. 1. îndatoritor: amic prevenitor; 2. care dispune în favoarea sa: maniere prevenitoare. adjectiv prevenitor

PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor. adjectiv prevenitor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prevenitor

prevenitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prevenitor prevenitorul prevenitoare prevenitoarea
plural prevenitori prevenitorii prevenitoare prevenitoarele
genitiv-dativ singular prevenitor prevenitorului prevenitoare prevenitoarei
plural prevenitori prevenitorilor prevenitoare prevenitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z