prevắd, -văzút, a -vedeá v. tr. (pre- și văd, ca lat. prae-vĭdére și fr. prevoir). Văd din ainte [!], știŭ ceĭa ce se va întîmpla: nu poțĭ prevedea toate. Îngrijesc, ĭaŭ precauțiunile necesare: am prevăzut cele necesare călătoriiĭ. Echipez, armez (după fr. pourvoir și germ. versehen): a prevedea o corabie cu alimente, cu tunurĭ. Văd pin [!] (Vechĭ. Rar). V. refl. (după vsl. prĭvideti sen saŭ rus. prividietĭ-sea, a părea). Mă străvăd, mă văd pin ceva: soarele se prevede pintre [!] nourĭ. – Și pră- (Dos.). verb tranzitivprevăd
PREVEDEÁ vb. II. 1. tr. A-și da seama, a deduce mersul evenimentelor viitoare din unele fapte prezente sau trecute a căror legătură cauzală cu ele este evidentă. 2. tr. (Despre legi) A stabili, a specifica. 3. tr. A echipa, a înzestra cu... 4. refl. A se întrezări. [P.i. prevăd. / după fr. prévoir, it. prevedere < lat. praevidere]. verb tranzitivprevedea
PREVEDEÁ vb. tr. 1. a deduce evoluția evenimentelor viitoare plecând de la cele prezente; a anticipa ceea ce s-ar putea întâmpla; a previziona. ◊ a întrezări. 2. a organiza dinainte. 3. (despre legi) a stabili, a specifica. 4. a echipa, a înzestra cu... (< fr. prévoir, după lat. praevidere) verb tranzitivprevedea
prevedeá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevắd, 1 pl. prevedém, 2 pl. prevedéți; conj. prez. 3 să prevádă; ger. prevăzấnd; part. prevăzút verb tranzitivprevedea
prevedeà v. 1. a vedea dinainte ce trebue să se întâmple; 2. a lua precauțiunile necesare: am prevăzut toate; 3. a se vedea prin, a se străvedea: când cerul se prevede ’n valea înflorită BOL. verb tranzitivprevedeà
PREVEDEÁ, prevắd, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care precedă) evoluția evenimentelor viitoare; a avea intuiția celor ce urmează să se întâmple; a întrezări; a presimți. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, îndrumări etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a menționa. 3. Tranz. A echipa, a înzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Înv. și reg.) A se vedea prin ceva; a se întrezări. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre1- + vedea (după fr. prévoir). verb tranzitivprevedea
prevedea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)prevedea | prevedere | prevăzut | prevăzând | singular | plural | ||
prevăzând | prevedeți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | prevăd | (să)prevăd | prevedeam | prevăzui | prevăzusem | |
a II-a (tu) | prevezi | (să)prevezi | prevedeai | prevăzuși | prevăzuseși | ||
a III-a (el, ea) | prevede | (să)prevedeai | prevedea | prevăzu | prevăzuse | ||
plural | I (noi) | prevedem | (să)prevedem | prevedeam | prevăzurăm | prevăzuserăm | |
a II-a (voi) | prevedeți | (să)prevedeți | prevedeați | prevăzurăți | prevăzuserăți | ||
a III-a (ei, ele) | prevăd | (să)prevadă | prevedeau | prevăzură | prevăzuseră |