PREVALÁRE s.f. Faptul de a (se) prevala. [< prevala]. substantiv femininprevalare
PREVALÁRE s. f. Faptul de a (se) prevala. – V. prevala. substantiv femininprevalare
PREVALÁ vb. I. 1. intr. A avea avantaj, a predomina. 2. refl. A trage un folos din ceva, a se folosi de ceva. [Cf. fr. prévaloir, lat. praevalere, it. prevalere]. verbprevala
PREVALÁ vb. I. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr. prévaloir, lat. praevalere) verbprevala
prevalá (prevaléz, prevalát), vb. refl. – A predomina; a face uz de ceva. Lat. praevalere (sec. XIX). verbprevala
prevalá1 (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevaleáză verbprevala
prevalá2 (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevaleáză verbprevala
prevalà v. 1. a avea mai multă valoare: opiniunea sa a prevalat; 2. a trage folos din: a se prevala din averea sa. verbprevalà
PREVALÁ, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere. verbprevala
*prevaléz v. intr. (fr. prévaloir, it. prevalére, d. lat. prae-valére, a prevala. V. valoare). Am maĭ multă valoare, înving: opiniunea luĭ a prevalat. V. refl. Mă mîndresc, scot înainte: se prevalează cu averea, cu nașterea, cu știința luĭ. verbprevalez
prevalare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prevalare | prevalarea |
plural | prevalări | prevalările | |
genitiv-dativ | singular | prevalări | prevalării |
plural | prevalări | prevalărilor |