pretins definitie

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte [!]. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ. adjectiv pretind

*pretíns, -ă adj. Presupus, dat ca adevărat, deși e fals: un pretins boĭer; demagogiĭ, aceștĭ pretinșĭ amicĭ aĭ poporuluĭ. adjectiv pretins

pretins a. dat ca adevărat, deși fals: astrologia, această pretinsă știință. adjectiv pretins

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde. adjectiv pretins

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte [!]. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ. verb tranzitiv pretind

PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre]. verb tranzitiv pretinde

PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre) verb tranzitiv pretinde

pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns verb tranzitiv pretinde

pretinde v. 1. a reclama ca un drept: a pretinde o parte la moștenire; 2. a susține afirmativ: pretind că aceasta e falș; 3. a vrea, a cere: ce pretindeți ? 4. a aspira: a pretinde la un post. verb tranzitiv pretinde

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde). verb tranzitiv pretinde

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pretins

pretins   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretins pretinsul pretinsă pretinsa
plural pretinși pretinșii pretinse pretinsele
genitiv-dativ singular pretins pretinsului pretinse pretinsei
plural pretinși pretinșilor pretinse pretinselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z