pretext definitie

PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus]. substantiv neutru pretext

PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte) substantiv neutru pretext

*pretéxt n., pl. e (lat. praetextus și praetextum, pretext, d. praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V. text, țes). Motiv aparent pus în ainte [!] p. a-l ascunde pe cel adevărat: a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt [!] pretext că, pretinzînd că: supt pretext că-ĭ bolnav, n´a venit. substantiv neutru pretext

pretéxt s. n., pl. pretéxte substantiv neutru pretext

pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat. substantiv neutru pretext

PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte. substantiv neutru pretext

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pretext

pretext   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretext pretextul
plural pretexturi pretexturile
genitiv-dativ singular pretext pretextului
plural pretexte pretexturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z