pretermisie definitie

PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission]. substantiv femininpretermisie

PRETERMÍSIE s. f. preterițiune. (< lat. praetermissio, fr. prétermission) substantiv femininpretermisie

pretermísie (-si-e) s. f., art. pretermísia (-si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (-si-i-) substantiv femininpretermisie

*preterițiúne saŭ *pretermisiúne f. (lat. praeter-itio saŭ praeter-missio, -ónis. Ret. Trecere supt tăcere, figură pin [!] care declarĭ că nu vreĭ să vorbeștĭ despre un lucru despre care cu toate acestea vorbeștĭ pin acest mijloc. De ex.: Nu vă voĭ maĭ spune că m´a refuzat. – Și -íție. V. retorică. substantiv femininpreterițiune