Alege sensul dorit: presupus -adjectiv presupus -substantiv neutru

presupus definitie

presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.). adjectivpresupus

PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune. adjectivpresupus

presupús (pop., fam.) s. n., pl. presupúsuri substantiv neutrupresupus

presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.). substantiv neutrupresupus

PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (Pop. și fam.) Presupunere. – V. presupune. substantiv neutrupresupus

a-și da cu presupusul expr. (pop.) a-și exprima părerea. substantiv neutruașidacupresupusul

*presupún, a -púne v. tr. (după it. presupporre). Prepun, bănuĭesc, mă gîndesc că, îmĭ închipuĭ: am presupus eŭ c´a umblat cineva pe aci ! Îmĭ închipuĭ, consider, admit ca real: Să presupunem că toțĭ oameniĭ ar avea studiĭ academice ! Cine s´ar maĭ face văcar? Fac să se prezume ca necesar: drepturile presupun datoriĭ, efectele presupun cauze. verb tranzitivpresupun

PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere]. verb tranzitivpresupune

PRESUPÚNE vb. tr. 1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti. 2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. (după fr. présupposer) verb tranzitivpresupune

presupúne (presupún, presupús), vb. – A crede, a socoti. Fr. présupposer, adaptat la conjugarea lui a supune. verb tranzitivpresupune

presupúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presupún, 2 sg. presupúi, 1 pl. presupúnem; conj. prez. 3 să presupúnă; ger. presupunấnd; part. presupús verb tranzitivpresupune

presupune v. 1. a pune ca sigur, ca admis: să nu presupunem lucruri imposibile; 2. a admite fără probe: a presupune cuiva merite; 3. a fi consecvența necesară: orice efect presupune o cauză. Compromis literar din propunere și din lat. SUPPONERE]. verb tranzitivpresupune

PRESUPÚNE, presupún, vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. – Pre1- + supune (după fr. présupposer). verb tranzitivpresupune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipresupus

presupus  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular presupus presupusul
plural presupuși presupușii
genitiv-dativ singular presupus presupusului
plural presupuși presupușilor
presupus  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular presupus presupusul presupu presupusa
plural presupuși presupușii presupuse presupusele
genitiv-dativ singular presupus presupusului presupuse presupusei
plural presupuși presupușilor presupuse presupuselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z