reduceri si promotii 2018
Definitie presupunere - ce inseamna presupunere - Dex Online

presupunere definitie

PRESUPÚNERE s.f. Faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ♦ Lucru admis în prealabil ca adevărat. [< presupune]. substantiv feminin presupunere

PRESUPÚNERE s. f. faptul de a presupune; supoziție, ipoteză. ◊ lucru admis în prealabil ca adevărat. (< presupune) substantiv feminin presupunere

*presupúnere f. Acțiunea de a presupune, supozițiune. Fapt presupus: asta e presupunerea mea. substantiv feminin presupunere

presupúnere s. f., g.-d. art. presupúnerii; pl. presupúneri substantiv feminin presupunere

presupunere f. acțiunea de a presupune și ceeace se presupune. substantiv feminin presupunere

PRESUPUNÉRE, presupuneri, s. f. Faptul de a presupune; ceea ce este admis în mod prealabil drept posibil, real, adevărat; supoziție, ipoteză, presupus, presupoziție. – V. presupune. substantiv feminin presupunere

*presupún, a -púne v. tr. (după it. presupporre). Prepun, bănuĭesc, mă gîndesc că, îmĭ închipuĭ: am presupus eŭ c´a umblat cineva pe aci ! Îmĭ închipuĭ, consider, admit ca real: Să presupunem că toțĭ oameniĭ ar avea studiĭ academice ! Cine s´ar maĭ face văcar? Fac să se prezume ca necesar: drepturile presupun datoriĭ, efectele presupun cauze. verb tranzitiv presupun

PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere]. verb tranzitiv presupune

presupúne (presupún, presupús), vb. – A crede, a socoti. Fr. présupposer, adaptat la conjugarea lui a supune. verb tranzitiv presupune

PRESUPÚNE vb. tr. 1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti. 2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. (după fr. présupposer) verb tranzitiv presupune

presupúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. presupún, 2 sg. presupúi, 1 pl. presupúnem; conj. prez. 3 să presupúnă; ger. presupunấnd; part. presupús verb tranzitiv presupune

presupune v. 1. a pune ca sigur, ca admis: să nu presupunem lucruri imposibile; 2. a admite fără probe: a presupune cuiva merite; 3. a fi consecvența necesară: orice efect presupune o cauză. Compromis literar din propunere și din lat. SUPPONERE]. verb tranzitiv presupune

PRESUPÚNE, presupún, vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. – Pre1- + supune (după fr. présupposer). verb tranzitiv presupune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului presupunere

presupunere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular presupunere presupunerea
plural presupuneri presupunerile
genitiv-dativ singular presupuneri presupunerii
plural presupuneri presupunerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z