reduceri si promotii 2018
Definitie prescripție - ce inseamna prescripție - Dex Online

prescripție definitie

PRESCRÍPȚIE s.f. 1. Dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etc.). ♦ Recomandație, indicație de tratament dată de medic unui bolnav; rețetă. 2. Interval de timp la sfârșitul căruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobândirea unei posesiuni sau a unei proprietăți etc. [Var. prescripțiune s.f. / cf. fr. prescription, lat. praescriptio]. substantiv feminin prescripție

PRESCRÍPȚIE s. f. 1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament). 2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă. 3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege. (< fr. prescription, lat. prescriptio) substantiv feminin prescripție

!prescrípție (prescriere) (rar) (pres-crip-ți-e/pre-scrip-) s. f., art. prescrípția (-ți-a), g.-d. art. prescrípției; pl. prescrípții, art. prescrípțiile (-ți-i-) substantiv feminin prescripție

PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Stingere a unui drept la acțiune sau la executarea unei hotărâri prin neexercitarea lui în termenul prevăzut de lege sau dobândirea dreptului de proprietate asupra unui lucru prin posesia lui cu bună-credință un anumit timp. 3. (Rar) Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. préscription, lat. praescriptio. substantiv feminin prescripție

*prescripțiúne f. (lat. prae-scriptio, -ónis). Ordin formal și detaliat: prescripțiunile legiĭ. Ordonanța (povața) mediculuĭ, rețetă: după prescripțiunea mediculuĭ. Jur. Ștergerea uneĭ datoriĭ (urmărirĭ judiciare, servituțĭ) pin [!] scurgerea anilor, perderea drepturilor de proprietar orĭ de creditor din cauză că n´aĭ reclamat într´un timp oare-care: dreptu divin n´are prescripțiune. – Și -ípție și -íere. substantiv feminin prescripțiune

prescripți(un)e f. 1. ordonanță, obligațiune impusă: a urma prescripțiunile medicului; 2. Jur. mijloc de a câștiga un drept, de a se libera de o obligațiune după trecerea unui timp și în condițiuni determinate de lege. substantiv feminin prescripțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prescripție

prescripție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prescripție prescripția
plural prescripții prescripțiile
genitiv-dativ singular prescripții prescripției
plural prescripții prescripțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z