PREPÚȚIU s. n. v. prepuț. substantiv neutruprepuțiu
prepuțiu | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prepuțiu | prepuțiul |
plural | prepuțiuri | prepuțiurile | |
genitiv-dativ | singular | prepuțiu | prepuțiului |
plural | prepuțiuri | prepuțiurilor |