Alege sensul dorit: prepus -adjectiv prepus -substantiv neutru

prepus definitie

prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s´a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.). adjectivprepun

prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr´un [!] prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr´de prepus. – Și pri- (Dos.). adjectivprepus

PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune. adjectivprepus

prepús1 adj. m., s. m., pl. prepúși; adj. f. prepúsă, pl. prepúse substantiv neutruprepus

prepús2 (pop.) s. n., pl. prepúsuri substantiv neutruprepus

prepus n. bănueală. substantiv neutruprepus

PREPÚS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. -V. prepune. substantiv neutruprepus

prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s´a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.). verb tranzitivprepun

prepune v. a intra în bănuieli. [Lat. PRAEPONERE, cu sensul lui SUPPONERE]. verb tranzitivprepune

prepúne (prepún, prepús), vb.1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune. verb tranzitivprepune

prepúne (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepún, 2 sg. prepúi, 1 pl. prepúnem, perf. s. 1 sg. prepuséi, 1 pl. prepúserăm; conj. prez. 3 să prepúnă; ger. prepunấnd; part. prepús verb tranzitivprepune

PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). verb tranzitivprepune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprepus

prepus  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prepus prepusul prepu prepusa
plural prepuși prepușii prepuse prepusele
genitiv-dativ singular prepus prepusului prepuse prepusei
plural prepuși prepușilor prepuse prepuselor
prepus  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prepus prepusul
plural prepusuri prepusurile
genitiv-dativ singular prepus prepusului
plural prepusuri prepusurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z