prepozit definitie

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. substantiv masculinprepozit

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) substantiv masculinprepozit

prepózit (prepóziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX). substantiv masculinprepozit

*prepózit m. (lat. prae-pósitus, d. prae, înainte, și pósitus, pus; it. prevosto, fr. prévôt. V. pun, de- și im-pozit). Maĭ mare, stariț [!], șef, prezident, guvernator. substantiv masculinprepozit

prepózit s. m., pl. prepóziți substantiv masculinprepozit

prepozit m. 1. căpetenie, mai marele: prepozitul Ardealului BĂLC.; 2. cel pus în fruntea unei biserici catolice. substantiv masculinprepozit

PREPÓZIT, prepoziți, s. m. (În ierarhia Bisericii catolice) Cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. – Din lat. praepositus „cap”, „șef’. substantiv masculinprepozit