*preparatív, -ă adj. (fr. préparatif, it. preparativo). Care servește la preparațiune: studiĭ preparative. N. pl. (fr. préparatifs, m. pl.). Pregătirĭ: preparative de luptă. substantiv feminin preparativ
PREPARATÍVE s.f.pl. Pregătiri (în vederea unei acțiuni). [Cf. fr. préparatifs]. substantiv feminin preparative
PREPARATÍVE s. f. pl. pregătiri (în vederea reușitei unei acțiuni); preliminarii. (< fr. préparatifs) substantiv feminin preparative
preparatíve s. f. pl. substantiv feminin preparative
preparative f. pl. pregătiri: preparative de drum. substantiv feminin preparative
PREPARATÍVE s. f. pl. Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiuni; acțiune premergătoare. – Din fr. préparatifs. substantiv feminin preparative
preparative substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | preparative | preparativele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | preparative | preparativelor |
plural | — | — |