PREOPINÁ vb. intr. a lua atitudine, a opina înaintea altora. (< fr. préopiner) verbpreopina
PREOPINÁ, preopinez, vb. I. Intranz. (Rar) A lua atitudine, a opina (înaintea altora). [Pr.: pre-o-] – Din fr. préopiner. verbpreopina
*preopinéz v. intr. (fr. préopiner). Opinez în aintea [!] altuĭa. verbpreopinez
preopina verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preopina | preopinare | preopinat | preopinând | singular | plural | ||
preopinând | preopinați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | preopinez | (să)preopinez | preopinam | preopinai | preopinasem | |
a II-a (tu) | preopinezi | (să)preopinezi | preopinai | preopinași | preopinaseși | ||
a III-a (el, ea) | preopinează | (să)preopinai | preopina | preopină | preopinase | ||
plural | I (noi) | preopinăm | (să)preopinăm | preopinam | preopinarăm | preopinaserăm | |
a II-a (voi) | preopinați | (să)preopinați | preopinați | preopinarăți | preopinaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | preopinează | (să)preopineze | preopinau | preopinară | preopinaseră |