prenume definitie

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen]. substantiv neutruprenume

PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen) substantiv neutruprenume

*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume. substantiv neutruprenume

prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele substantiv neutruprenume

prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez. substantiv neutruprenume

PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume). substantiv neutruprenume

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprenume

prenume  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prenume prenumele
plural prenume prenumele
genitiv-dativ singular prenume prenumelui
plural prenume prenumelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z